Experiență turistică religioasă personală

         Trăim într-o lume zgomotoasă, pe un fond de vorbărie incontinentă, și uităm să trăim clipa prezentă, cea trecută deja.
         Asemenea unei durate nedeterminate de orice întamplare cotidiană, așa și experiențele de care ai parte de-a lungul vieții trebuie să fie unice . Ceea ce urmează să povestesc poate fi pentru unii atat de banal, încat nu și-ar avea rostul. Dar nu contează “ alții”, cand tu esti cel care trăiește fapta.
           Eram acum doi ani (nu-mi amintesc bine data- nici nu ar trebui) împreună cu familia într-o lungă călătorie prin frumoasele zone ale țării, așa cum ne este obiceiul. Ne place să descoperim ceea ce este uitat, ceea ce este nou și ceea ce ne reprezintă ca neam. Ca destinație finală alesesem Mănăstirea Voroneț,
deoarece ne fascina misterul pe care îl răspandea (și o va face mult timp de acum încolo).
           Cu toate că parcursesem multe drumuri pana in acel moment , acel loc îmi schimbase perspectiva asupra frumuseții. Nu numai că te simțeai copleșit de atmosfera pe care o emana acel “har” trimis de sus , dar și te lasa fara cuvinte prin simplitatea locului , in opozitie cu amalgamul de sentimente ce ți le oferea. Cu siguranță îmi puteam observa eu însămi uimirea. Admirația pe care
o aveam se datora și faptului că vibrația oamenilor care locuiau acolo, în chiliile acelea singuratice, era ca o binecuvantare pentru sufletele noastre . Și, uite așa, rămâi cateodată surprins în fața a ceva ce nu credeai că va exista vreodată. Cert este faptul că se simțea lucrarea sfințeniei , deoarece nu erai capabil să
îndrăznești să faci vreun zgomot nepotrivit , vreun gest abstract , de frică să nu strici puritatea locului.
Detaliind împrejurimile, ceea ce poți observa prima dată este culoarea predominantă a locului, vestitul ALBASTRU DE VORONEȚ. Nimeni nu știe cum s-a putut realiza o culoare atat de greu de copiat ( o culoare unică pentru un loc asemenea ei). Legendele ce au circulat de-a lungul vremii sunt uitate atunci cand
ajungi sa vezi cu proprii ochi minunăția dumnezeiască, căci asta e , în fapt. Din punctul meu de vedere albastrul manastirii este ca un albastru al cerului, cel pe care il vezi doar in timpul vietii.
           O altă experientă pe care aș dori sa v-o transmit și vouă este experiența spirituală. Cu toate că mulți nu pun accent pe ea , ci vizitează locul doar pentru a adăuga ceva nou pe lista de “ lăudat la lume” , partea spirituală nu trebuie ignorată! Energia locului, pozitiva de altfel, te relaxeaza si te desprinde de activitatile tale de toate zilele. O astfel de purificare ar fi ideală pentru toată lumea, indiferent de credința pe care o porți cu tine!
Imaginea ce-mi va dăinui mereu în gand și în suflet este cea a maicilor. ( trecute de varsta pe care oamenii o consideră normală) ce-ți dădeau sfaturi utile în viață și îți ascultau frămantările ce-ți chinuiau inima. Persoanele care veneau la
ele cu lacrimi în ochi plecau cu zambete pe față.
           Și așa, după cum am mai spus-o și anterior, experiențele sunt unice și
te schimbă în moduri în care nu credeai ca vei putea ajunge vreodată. De aceea, cu siguranta momentul ce s-a petrecut acum 2 ani, pe meleaguri bucovinene, va ramane mereu, unul de povestit si peste ani!

Un gând despre „Experiență turistică religioasă personală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s